Acest Sinod al Episcopilor a fost o continuare a episcopilor floriniți care au fost hirotoniți de Biserica Rusă din Străinătate în 1961. Au rămas în comuniune cu Biserica Rusă din Străinătate până când aceasta s-a unit cu ereticii ciprianiți în 1994. Au rămas fideli Bisericii și Credinței până când s-au unit cu grupul homosexual cunoscut sub numele de HOCNA în 2013. HOCNA este un cult al personalității centrat în jurul starețului părintelui Panteleimon, format pentru protecția sa. În 1985, în cursul unei investigații sinodale asupra acuzațiilor de crime homosexuale făcute de mai mulți călugări ai săi, părintele Panteleimon a fugit, confirmându-și astfel vinovăția. El și cei care erau cu el au fost eliminați în mod just din preoție de către Biserica Rusă.

Așadar, acest nefericit grup de episcopi a intrat în comuniune cu clerul pe care episcopii ruși care i-au rânduit în 1961 îl caterisiseră. Unindu-se cu schismaticii HOCNA, care învață de erezia proslăvirii numelui (imiaslavia) și a ereziei a pocăinței de după moarte, Macarie și Sinodul său de episcopi au devenit la fel ca HOCNA – nu numai schismatici, ci și eretici.

Actualizare: aprilie 2019 – sinodul schismatic al arhiepiscopului Macarie rupe comuniunea cu sinodul eretic al HOCNA. Din păcate, așa cum este tipic în zilele noastre de Ecumenism, Macarie nu a văzut nevoia să se pocăiască pentru comuniunea timp de șase ani cu ereticii imeaslavi, cu cei care cred în pocăință după moarte și care au clerul caterisit. A se pocăi în fața adevărațiilor ierarhi care nu au căzut, este prea umilitor pentru mulți ierarhi sau sinoade din zilele noastre. Rămân, prin urmare, un sinod sub vinovăția încălcării Canoanelor. Deși au scăpat de judecata omului, sunt supuși judecății lui Dumnezeu în conformitate cu Canonul 11 Apostolic: „Un cleric care se roagă în împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească și acesta”.