Ciprianiți
Termenul ”ciprianiți/ciprianism” se referă la parasinagoga și erezia formată în anii 1970 în jurul așa-numitului mitropolit Ciprian de Oropos și Filii – un schismatic din rândurile grecilor vechi-calendariști floriniți.
În deșert-slăvitul arhimandrit Ciprian și-a început ”cariera” episcopală prin organizarea unei hirotoniri secrete și necanonice asupra sa și a altor șapte arhimandriți în încercarea de a prelua conducerea grecilor vechi-calendariști în 1979, fapt pentru care el și alții au fost caterisiți de către Sinodul florinit. Majoritate din aceștia s-au pocăit; nu însă și Ciprian, iar neputând găsi recunoaștere din partea niciunui alt grup, a început să dezvolte o nouă eclesiologie eretică pentru a-și justifica izolarea sa, pentru a-și valida episcopatul său și pentru a învinui pe detractorii săi ca fiind incompetenți și neortodocși.
Mitropolitul Ciprian învăța că: 1) Bisericile ecumeniste ale Ortodoxiei Mondiale, anatemizate fiind pentru ecumenismul lor încă au Harul lui Dumnezeu în tainele lor, 2) Aplică denumirea de ”bolnav” ereticilor, termen aplicabil numai păcătoșilor care sunt membri ai Bisericii și 3) Învață că Sinoadele, nu ereziile îl separă pe om de Biserică.
În acest fel, el își justifica eclesiologia sa în administrarea împărtășaniei și acceptarea tainelor ereticilor, indiferent dacă au căzut în ecumenism, modernism sau chiar papism. Căci el învăța că până nu se va aduna un Sinod Ecumenic, format din fiecare grup ortodox, indiferent dacă este eretic sau schismatic și acesta va declara bisericile Ortodoxiei Modiale ca fiind căzute, el considera că până atunci aceste organizații sunt încă parte a Bisericii.
Această eclesiologie întortocheată neagă existența Bisericii celei Una, Sfinte, Catolice (Sobornicești) și Apostolice și o aduce în comuniune cu erezia. Prin urmare, ciprianismul este pe bună dreptate numit cripto-ecumenism. Astfel, ciprianiții, fiind o schismă devenită eretică, pe bună dreptate se află în LISTA ERETICILOR.
