Slătioara


„Cum au văzut Prorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum au dogmatisit Părinţii, cum a primit Biserica, tot astfel credem noi şi învăţăm pre alţii”. — Synodikon-ul Ortodoxiei
Sinodul Tihoniților este o altă ramură a Bisericii Ruse din Străinătate, care a fost produsă ca o consecință a uniunii necanonice a mitropolitului Vitalie cu așa-numitul Sinod al Rezistenților sub conducerea mitropolitului Ciprian, care a introdus conceptul de ecumenism în eclesiologia vechilor calendariști greci. Aproape toată ierarhia mitropolitului Vitalie a ignorat această unire necanonică și a rămas parte a sinodului lui Vitalie, cu excepția câtorva care au înțeles că această unire era împotriva învățăturii și Canoanelor Bisericii și, prin urmare, însemna moarte duhovnicească.
Grupul de episcopi format în jurul și de către mitropolitul Antonie Orloff este o altă ramură al sinodului schismatic și eretic ROCOR-Vitalie. Sunt necanonici și lipsiți de Har pentru că au căzut în erezia Ecumenismului. După cum se știe, în 1983, Biserica Rusă din Străinătate a anatematizat erezia Ecumenismului. Cu toate acestea, mitropolitul Vitalie, în calitate de Întâistătător al Bisericii Ruse din Străinătate, și-a condus Sinodul în comuniune cu chiar ereticii pe care i-a anatematizat, intrând în comuniune cu mitropolitul Ciprian de Fili 11 ani mai târziu.
Sinodul mitropolitului Agathanghel a fost format la scurt timp după unirea nefericită a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR) cu Patriarhia Moscovei în anul 2007, prin asistența episcopului ciprianit Ambrozie de Methoni.
ROCOR-Vitalie se referă la acea parte a fostei ROCOR-unite care a mers după mitropolitul retras Vitalie (Ustinov) după ruptura sa cu ROCOR-Lavru în 2000 și care a respins cursul lor de comuniune cu Ortodoxia Mondială ecumenistă și cu Patriarhia sovietică a Moscovei.
După retragerea sa din episcopat, mitropolitul Vitalie „a revendicat”, împotriva regulilor Bisericii, conducerea ROCOR. El a făcut acest lucru sub stindardul încercării de a fi mai fidel Ortodoxiei, în numele salvării ei de la politicile ecumeniste ale mitropolitului Lavru. Acest lucru a fost extrem de ipocrit, deoarece cursul ecumenist al mitropolitului Lavru a fost același curs pe care l-a stabilit însuși mitropolitul Vitalie pentru ROCOR.
GOC Kallinikos este un grup care a căzut în schismă în 1994, când se afla sub conducerea arhiepiscopului Hrisostom al II-lea Kiousis. Succesorul său în prezent este arhiepiscopul Kallinikos de Ahaia/Atena.
În calitate de conducător al bisericii sale, arhiepiscopul Hrisostom a rupt unitatea Sinodului în două fracțiuni și, cu jumătate din episcopii săi susținându-l, a înființat împreună cu ei un Sinod secret paralel și l-a încorporat sub același nume, pentru a canaliza fondurile Bisericii în această corporație umbră. În acest fel, el a încercat să-și însușească toate bunurile bisericii și mănăstirii pentru sine și să conducă Biserica într-un mod totalitar. Când a fost descoperită corporația umbră, Sinodul s-a despărțit. Kiousis a fost cauza acestei schisme datorită încălcării Canoanelor.