SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMȚ (VELICICOVSCHI) – CUVINTE ȘI SCRISORI DUHOVNICEȘTI

Întrebare:
Jurământul, adică anatema, ce s-a pus mai înainte soborniceşte de către patriarhii Răsăritului asupra celor ce se împotrivesc Soborniceştii Biserici… – o asemenea anatemizare pusă, a fost mai pe urmă dezlegată de vreun Sobor al Răsăritului sau nu? Şi pot oare unii arhierei fără Sobor şi învoirea şi vrerea patriarhilor Răsăritului să dezlege asemenea jurământ? Și dacă această anatemă de oarecare arhierei nu poate fi dezlegată fără patriarhii Răsăritului şi de către cei ai Răsăritului ea nu este dezlegată, atunci nu vor muri oare unii dintre creştini întru împotrivirea şi nepocăinţa sa în acea sobornicească anatemă? Vai, nouă! Şi se poate oare pentru aceştia să se facă pomenirea bisericească? Nu ne lipsiţi pe noi și de această adevărată înştiinţare.

Răspuns:
Un asemenea jurământ, adică anatema, asupra celor ce se împotrivesc Soborniceştii Biserici … este pusă de patriarhii Răsăritului soborniceşte nu doar pentru o oarecare vreme, ci până în sfârşitul lumii va rămâne tare şi neclătită şi nedezlegată cu darul lui Hristos. 

Și mai întrebați încă dacă o asemenea anatema pusă a fost dezlegată de oarecare Sobor al Răsăritului sau nu?

Vă răspund: Ce fel de Sobor ar fi fost acela? Poate doar acele potrivnice lui Dumnezeu şi Bisericii, precum au fost potrivnicele lui Dumnezeu soboarele ereticeşti care s-au adunat spre răsturnarea adevărului şi spre întărirea minciunii, dar în veac nu va fi un asemenea răucredincios sobor în Biserica lui Hristos.

Întrebaţi iarăşi dacă poate vreun arhiereu, fără învoirea şi voia patriarhilor Răsăritului, să dezlege un asemenea jurământ?

Vă răspund: Nicidecum nu este cu putinţă, pentru că zice Apostolul:
“Dumnezeu nu este al împerecherii ci, al păcii”. Şi să vă fie ştiut că toți arhiereii la vremea hirotoniei sale primesc unul şi acelaşi dar, cel mai presus de fire al Preasfântului Duh, şi sunt datori să-l păstreze ca lumina ochilor, precum şi credinţa ortodoxă curată şi fără prihană, asemenea şi toate rânduielile Apostolilor şi Pravilele Sfinţilor Apostoli, şi Pravilele tuturor soboarelor ecumenice şi localnice, şi ale purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, pe care se ţine Sfânta Sobornicească și Apostolicească Biserică şi puterea luând de la acelaşi Preasfinţit Duh de alega şi dezlega după acea rânduială, precum s-a legiuit de către Duhul Sfânt prin Sfinţii Apostoli şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi în Sfânta Sa Biserică.
La fel, Sfântul Marele Apostol Petru, către Climent, ucenicul său și episcopul Romei, zice: “Precum tu, adică, vei lega acelea ce se cuvine a fi legate, vei şi dezlega acelea cărora li se cuvine a fi dezlegate”. A strica însă rânduielile apostoliceşti şi Pravilele Bisericii, o putere ca aceasta nu au arhiereii de la Sfântul Duh. De aceea, a dezlega mai sus-zisa anatemă asupra potrivnicilor Soborniceştii Biserici, ca una ce este pusă bine şi în corespundere cu Sfântul Sobor pusă, nici de arhiereu, nici de patriarhul Răsăritului, nicidecum nu se poate, deoarece aceasta ar fi împotriva lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici, dacă s-ar ispiti cineva să dezlege asemenea sobornicească anatemă.

Mai întrebaţi încă dacă o asemenea anatemă nici de un arhiereu fără patriarhii Răsăritului, şi nici de dânşii, nu poate fi dezlegată?

Vă răspund: Nu numai de un oarecare arhiereu fără patriarhii
Răsăritului, dar nici cu patriarhii Răsăritului acel jurământ nu poate fi dezlegat, pentru că o asemenea anatemizare în veac nedezlegată este. 

Şi deoarece asemenea anatemizare nedezlegată rămâne, întrebați dacă unii dintre creştini din împotrivirea şi nepocăinţa sa nu vor muri cumva întru acea sobornicească anatemizare, vai nouă!

Vă răspund: Întru această a voastră întrebare am trei nedumeriri.
Prima: “unii dintre creştini”; a doua: “oare nu cumva vor muri întru acea sobornicească anatemizare din împotrivirea şi neputinţa sa”, şi a treia: „Vai, nouă!” 
Pentru cea dintâi, adică nu mă dumiresc, ce fel de creştini sunt aceia, care fără nicio căinţă se împotrivesc Bisericii Soborniceşti, pentru că unii ca aceia nu sunt vrednici de a se numi creştini, ci,după dreapta judecată bisericească, rascolnici [sunt] pentru că adevărații creştini se supun întru toate Dumnezeieştii Biserici. 
Pentru a doua, “oare nu cumva vor muri întru acea Sobornicească anatemizare din împotrivire şi nepocăinţă a sa”. Mă minunez pentru această a voastră întrebare. Oare cum aceşti închipuiți creştini ce petrec fără căinţă întru de-a pururea împotrivire Bisericii Soborniceşti nu vor muri în acea sobornicească anatemă? Au doar aceia nemuritori sunt, de vă îndoiți că vor muri? Şi cum aceia nu vor muri, muritori fiind, încă şi întru anatemizarea Bisericii îndoit, și sufleteşte, măcar că sufletul nemuritor este, şi trupeşte vor muri după cum au murit întru asemenea Sobornicească anatemă fără pocăinţă mii de mii şi nenumărată mulţime, şi întotdeauna mor. Aşa şi aceşti închipuiți creştini, dacă din toată inima sa şi din tot sufletul său nu se vor întoarce către Biserica lui Hristos cu adevărată pocăinţă, atunci negreşit întru acea mai sus-zisă Sobornicească anatemizare au a muri.

Pentru al treilea acest cuvânt al vostru „Vai, nouă”, mă mir. De vreme ce acest cuvânt este al vostru, o părere în suflet mi se strecoară, cum că nu cumva voi sunteţi acei oarecare creştini, ce vă împotriviţi Bisericii fără căinţă şi vă temeţi şi vă cutremurați de aşezata soborniceşte de către Soborniceasca Biserică anatemă asupra acestor potrivnici, şi pentru aceasta atât de stăruitor întrebaţi dacă nu a dezlegat-o vreun Sobor al Răsăritului, sau este nedezlegată, temându-vă să nu muriţi într-o asemenea anatemă şi neputând răbda pentru aceasta necontenita mustrare a cugetului, strigați cu jale: „Vai, nouă!”
lar dacă voi sunteţi adevăraţi fără prihană creştini ortodocşi şi fii ai Sfintei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici, întru toate ca maicii voastre ce v-au născut prin Sfântul Botez supunându-vă … după rânduiala Sfinţilor Apostoli, şi nu pentru sine, ci pentru alţii mă întrebaţi, atunci cea mai sus-zisă anatemă nu vă atinge pe voi şi pentru aceia dară nicidecum nu vi se cuvine vouă să mă întrebaţi şi pentru sine a spune cu jale cuvântul “Vai, nouă”. Pentru că aceasta mă aduce pe mine întru cea mai de sus-zisă părere despre voi, care să piară de la sufletul meu. Vă rog dar, ca prin vrednica de credinţă întâmplare să mă încredințați cu desăvârşire în ce fel este cugetarea voastră. Noi cu cei ce se împotrivesc Sfintei Biserici nici o comunicare nu putem avea. Numai cu creştinii ortodocşi, care întru toate fără nicio îndoială se supun Dumnezeieştii Biserici comunicăm.

La sfârşitul întrebării voastre mă mai întrebati dacă se cuvine pentru unii ca aceia pomenirea bisericească.

Vă răspund: Pentru acei ce se împotrivesc Soborniceştii Biserici și nu se pocăiesc, în împotrivirea şi nepăsarea lor faţă de mai sus-zisa Sobornicească anatemă murind, mă întrebaţi dacă este bine venită pomenirea bisericească.
Credeți-mă că pentru unii ca aceștia nu va fi nu numai binevenită, ci cu totul potrivnică lui Dumnezeu şi Sfintei Biserici va fi şi preotul care ar îndrăzni să facă o asemenea pomenire, săvârşeşte păcat de moarte. Pomenirea pentru cei adormiți este partea cea mai de căpetenie a jertfei celei fără sânge, care se face pentru creştinii ortodocşi, cei vii şi cei adormiți. Iar dacă cineva dintre creştinii ortodocşi învederat păcătuieşte şi nu se căieşte, atunci pentru unul ca acela Dumnezeiasca Biserică nu îngăduie să se facă jertfa cea fără de sânge, până când nu se va îndepărta desăvârşit de păcatul său şi nu se va mărturisi.
Şi dacă pentru un vădit păcătos creştin nepocăit, care ar fi putut, dacă ar fi vrut să se mărturisească, Sfânta Biserică a oprit facerea pentru el a jertfei celei fără de sânge, atunci pentru acel ce a murit fără nici o pocăinţă în împotrivirea sa către Sfânta Biserică și în Sobornicească [anatemizare] pentru împotrivirea sa jurământului, oare va îngădui Dumnezeiasca Biserică pentru unul ca acela, ce nu mai are nădejdea pocăinţei, să se facă aducerea jertfei celei fără de sânge? Să nu fie!
Despre învederatul păcătos, cum că nu i se cuvine lui a fi împărtăşit cu Sfintele Taine şi nici a săvârşi pentru el jertfa cea fără de sânge, mărturiseşte Sfântul Simeon arhiepiscopul Tesalonicului, zicând: „Şi nu este locul celor necredincioşi, adică în Dumnezeiasca împărtăşire, dar şi rău cugetătorilor, pentru că ce legătură este între lumină şi întuneric? De aceea, zice: „Vor ieşi îngeri şi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepţi”. Aşa că nicidecum nu se cuvine preotului să facă oarecăror de altă credinţă aducere sau pomenire, ci nici pentru vădiții păcătoşi ce nu se pocăiesc, pentru că aducerea acestei jertfe le este spre osândă, ca şi celor ce se împărtăşesc cu înfricoşatele Taine cu nevrednicie, după cum zice dumnezeiescul Pavel.

(CĂTRE NIŞTE RÂVNITORI, ROBI AI LUI DUMNEZEU DIN RUSIA, RĂSPUNSURI LA OARECARE ÎNTREBĂRI)

Mai multe pe acest subiect:

Sfântul Filaret Mărturisitorul – Semnificația Anatemei