Termenul „Sinodul de la Milano” se referă la eretica „Mitropolie Ortodoxă Autonomă de Milano, Europa de Vest și America”, un fragment al eparhiei vest-europene de scurtă durată a Bisericii Ortodoxe Autentice a Greciei, care s-a unit curând cu lumea Pseudo-Ortodoxă și a căzut în erezia Ecumenismului.

Sinodul de la Milano își revendică originea din de la episcopii Gabriel, Tiago și Teodor din Portugalia și eparhia autonomă occidentală-europeană creată în 1984 de arhiepiscopul Auxentie al Atenei. Episcopii portughezi au hirotonit doi italieni și un francez (Evlogie de Milano, Gregorie de Torino și Vigil de Paris) în același an. În 1985, Biserica Ortodoxă din Grecia l-a destituit pe arhiepiscopul Auxentie pentru simonie în hirotonirea homosexualului Doroteu Tsakos și l-a ales pe Hrisostom Kiousis drept arhiepiscop al Atenei în locul lui Auxentie. Nu este clar dacă eparhia autonomă vest-europeană a recunoscut depunerea arhiepiscopului Auxentie și alegerea arhiepiscopului Hrisostom Kiousis sau a continuat legăturile cu arhiepiscopul caterisit Auxentie sau pur și simplu s-au recunoscut pe sine ca autocefali și au pierdut contactul cu aceștia.

Read More

Acest Sinod al Episcopilor a fost o continuare a episcopilor floriniți care au fost hirotoniți de Biserica Rusă din Străinătate în 1961. Au rămas în comuniune cu Biserica Rusă din Străinătate până când aceasta s-a unit cu ereticii ciprianiți în 1994. Au rămas fideli Bisericii și Credinței până când s-au unit cu grupul homosexual cunoscut sub numele de HOCNA în 2013. HOCNA este un cult al personalității centrat în jurul starețului părintelui Panteleimon, format pentru protecția sa. În 1985, în cursul unei investigații sinodale asupra acuzațiilor de crime homosexuale făcute de mai mulți călugări ai săi, părintele Panteleimon a fugit, confirmându-și astfel vinovăția. El și cei care erau cu el au fost eliminați în mod just din preoție de către Biserica Rusă.

Read More

GOC Kallinikos este un grup care a căzut în schismă în 1994, când se afla sub conducerea arhiepiscopului Hrisostom al II-lea Kiousis. Succesorul său în prezent este arhiepiscopul Kallinikos de Ahaia/Atena.

În calitate de conducător al bisericii sale, arhiepiscopul Hrisostom a rupt unitatea Sinodului în două fracțiuni și, cu jumătate din episcopii săi susținându-l, a înființat împreună cu ei un Sinod secret paralel și l-a încorporat sub același nume, pentru a canaliza fondurile Bisericii în această corporație umbră. În acest fel, el a încercat să-și însușească toate bunurile bisericii și mănăstirii pentru sine și să conducă Biserica într-un mod totalitar. Când a fost descoperită corporația umbră, Sinodul s-a despărțit. Kiousis a fost cauza acestei schisme datorită încălcării Canoanelor.

Read More

Termenul de ”mateiți” reprezintă o ”familie” de schisme ce au începutul de la persoana și ideologia horepiscopului Matei de Brestena, Grecia. Horepiscopul Matei s-a alăturat grecilor vechi-calendariști timpurii ca și arhimandrit, fiind hirotonit ca episcop-vicar de către trei conducători inițiali ai creștinilor vechi-calendariști (mitropoliții Hrisostom, Hrisostom și Gherman) în 1935, însă apoi s-a despărțit de aceștia, prin schismă, în 1937 când nu a reușit să-i convingă să-i declare pe ierarhii nou-calendariști ca fiind în afara Bisericii și fără de Har, din cauza inovației noului Minologhion.

Read More

Termenul ”ciprianiți/ciprianism” se referă la parasinagoga și erezia formată în anii 1970 în jurul așa-numitului mitropolit Ciprian de Oropos și Filii – un schismatic din rândurile grecilor vechi-calendariști floriniți.

În deșert-slăvitul arhimandrit Ciprian și-a început ”cariera” episcopală prin organizarea unei hirotoniri secrete și necanonice asupra sa și a altor șapte arhimandriți în încercarea de a prelua conducerea grecilor vechi-calendariști în 1979, fapt pentru care el și alții au fost caterisiți de către Sinodul florinit. Majoritate din aceștia s-au pocăit; nu însă și Ciprian, iar neputând găsi recunoaștere din partea niciunui alt grup, a început să dezvolte o nouă eclesiologie eretică pentru a-și justifica izolarea sa, pentru a-și valida episcopatul său și pentru a învinui pe detractorii săi ca fiind incompetenți și neortodocși.

Mitropolitul Ciprian învăța că: 1) Bisericile ecumeniste ale Ortodoxiei Mondiale, anatemizate fiind pentru ecumenismul lor încă au Harul lui Dumnezeu în tainele lor, 2) Aplică denumirea de ”bolnav” ereticilor, termen aplicabil numai păcătoșilor care sunt membri ai Bisericii și 3) Învață că Sinoadele, nu ereziile îl separă pe om de Biserică.

Read More

Termenul „Ortodoxia Mondială” se referă la acele patriarhii și biserici autocefale ce se numesc Ortodoxe, dar care au căzut în erezia Ecumenismului. Ecumenismul este mama tuturor ereziilor, care caută să unească în sine toate ereziile, toate religiile, sub auspiciile așa-numitei „iubiri”, trecând cu vederea greșelile lor doctrinare. În acest fel respinge Crezul Ortodox, care mărturisește Biserica Unică, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, mărturisind un nou crez, care acceptă toate religiile, toate crezurile, toate ideile, toți zeii ca ducând la mântuire.

Read More