“UNEI ASEMENEA BISERICI APARTE NEAPĂRAT ÎI VA URMA CĂDEREA VEŞNICĂ FĂRĂ RIDICARE.” – SF. PAISIE VELICICOVSCHI

Nota editorului: În toată istoria Bisericii bimilenare observăm că atunci când o biserică locală a dorit dominația și stăpânirea peste măsură, imediat a urmat și o cădere. Cădere care e veșnică, deoarece erezia, odată ce și-a făcut cuib în sânul unei comunități/ Biserici locale, prinde putere și, dacă nu e cineva din stăpânire care să-și folosească puterea cum trebuie și să exileze ereziarhul locului, atunci cu siguranță că nimeni nu va mai putea ridica din abis acea biserică. 

Spre amintire. De la început (din vechime) până în prezent (Veacul al VIII-lea – Marea Apostazie)

Biserica întotdeauna a dăinuit peste veacuri atunci când la ocârmuirea Ei au existat oameni smeriți și iubitori. Aduc înaintea voastră cuvintele Sfântului Paisie Velicicovschi, spre întărire a ceea ce susțin mai sus: 

“Câtă vreme fiecare biserică aparte va urma întru totul judecății și rostului şi mărturisirii credinței ortodoxe şi datinilor Sfintei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici şi va lua totdeauna îndrumare şi povaţă de la ea, atunci acea biserică, cu darul lui Dumnezeu, stă de-a pururea tare şi neclintită, fără nici o cădere.”

Dacă însă, trufia, iubirea de stăpânire, mândria și altele asemenea, au făcut ca bisericile să cadă, atunci acestea au căzut pe veci, după cum citim mai jos:

“Iar când se va trufi şi se va crede pe sine a fi de voia sa întru toată ocârmuirea sa, şi va nesocoti Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică, şi nu va voi să se întrebe de ea în lucruri nedumerite şi mari, iar mai vârtos în năpădirile ereticeşti, şi îndrumare întru toate de la ea nu va lua, atunci unei asemenea biserici aparte neapărat îi va urma căderea veşnică fără ridicare.”

Și iată, în acest fel, toată-toată marea Biserică a Etiopiei, după cel de-al treilea Sfânt Sobor Ecumenic, rupându-se de la îndrumarea şi învăţătura Soborniceştii Biserici, a căzut pentru vecie în erezia lui Nestorie, fără ridicare.

Mai aflăm că, asemenea şi toată-toată Biserica Armeniei celei Mari şi celei Mici, după cel de-al patrulea Sfânt Sobor Ecumenic, rupându-se de la îndrumarea şi învăţătura Soborniceştii Biserici, a căzut pentru vecie în erezia lui Evtihie şi în alte prea multe, cumplite rătăciri, fără nici o ridicare.

lară după Sfântul Sobor Ecumenic al şaptelea, trecând nu puţină vreme, cea mai dintâi şi mai mare Biserică Apuseană, mai vârtos decât celelalte mai sus-zise biserici cu trufia sa înălţându-se până la cer şi rupându-se de la îndrumarea şi învăţătura, şi unitatea cugetării, şi buna înțelegere cu Sfânta Sobornicească şi Apostolicească Biserică şi de la toate cele patru scaune ale patriarhilor, a căzut pentru vecie în noianul ereziilor şi rătăcirilor sale şi zace în ele fără nicio nădejde de ridicare.

A VENIT ȘI TIMPUL SĂ POMENIM DE ISTORIA MAI APROPIATĂ A BISERICII, ȘI, MAI EXACT, VORBIM DESPRE CEA DIN SECOLUL TRECUT, AL XX-LEA.

– BISERICA RUSIEI

16/29 iulie 1927 – declarația mitropolitului Serghie, capul patriarhiei Moscovei, a subordonat oficial Biserica Ortodoxă Rusă autorităților sovietice. Aceasta marchează începutul actualei patriarhii (sovietice) a Moscovei. Cei care rămân credincioși ortodoxiei sunt fie martirizați, fie se retrag în catacombe. Persecuția de 70 ani asupra Bisericii, care a fost începută de comuniști, și sprijinită de conspirația mitropolitului Serghie și a succesorilor săi, a reușit să nimicească 76.000 biserici, 1.400 de mănăstiri și schituri, și 60.000.000 credincioși ortodocși, dintre care 70.000 clerici și 30.000 călugări. În plus, 150 școli eparhiale, 54 seminarii și 4 academii bisericești au fost distruse. Aceasta este cea mai rea persecuție din istoria Ortodoxiei. Patriarhia sovietică a Moscovei, după distrugerea Bisericii din Rusia, va căuta să distrugă ortodoxia pretutindeni, prin asumarea rolului de lider în cadrul ereziei ecumeniste.

– PATRIARHIA CONSTANTINOPOLULUI

7 decembrie 1965 – Apostazia Ortodoxiei Mondiale este completă. Patriarhul Athenagoras și Papa Paul al VI-lea “ridică anatema de la 1054” simultan. Anatema fusese rostită asupra ereziei papale pentru a-i proteja pe ortodocși de învățăturile hulitoare care duceau la pierzare. Prin “ridicarea” Anatemei, Atenagoras proclama oficial că papa și adepții săi fuseseră condamnați pe nedrept, și că Biserica păstrase greșit învățăturile conform cărora papismul era fals, și că în realitate papalitatea latină este o parte a ortodoxiei! O afirmație oficială din partea clerului patriarhiei spunea următoarele: “înlăturarea excomunicărilor reciproce dintre cele două biserici restabilește relațiile canonice dintre Roma și Noua Romă. Această restabilire este o necesitate canonică…” Din acest moment, mai multe mănăstiri și schituri din Muntele Athos încetează pomenirea patriarhului. Floriniții folosesc această ocazie pentru a reafirma mărturia adevăratei ortodoxii, și de a condamna ecumenismul patriarhiei ecumenice. Ei afirmă din nou statutul lipsit de har ai celor angajați în erezia ecumenistă, care este acum o realitate de necontestat.

În prezent s-au mai adăugat încă două biserici (patriarhii) ce vor căderea veșnic și fără ridicare.

Serghianismul și Ecumenismul – reprezintă cele mai mari erezii care au dus la Apostazia Mondială și au anihilat tot ce le-a stat în cale… Un genocid duhovnicesc cum nu a mai existat!