Termenul „Sinodul de la Milano” se referă la eretica „Mitropolie Ortodoxă Autonomă de Milano, Europa de Vest și America”, un fragment al eparhiei vest-europene de scurtă durată a Bisericii Ortodoxe Autentice a Greciei, care s-a unit curând cu lumea Pseudo-Ortodoxă și a căzut în erezia Ecumenismului.

Sinodul de la Milano își revendică originea din de la episcopii Gabriel, Tiago și Teodor din Portugalia și eparhia autonomă occidentală-europeană creată în 1984 de arhiepiscopul Auxentie al Atenei. Episcopii portughezi au hirotonit doi italieni și un francez (Evlogie de Milano, Gregorie de Torino și Vigil de Paris) în același an. În 1985, Biserica Ortodoxă din Grecia l-a destituit pe arhiepiscopul Auxentie pentru simonie în hirotonirea homosexualului Doroteu Tsakos și l-a ales pe Hrisostom Kiousis drept arhiepiscop al Atenei în locul lui Auxentie. Nu este clar dacă eparhia autonomă vest-europeană a recunoscut depunerea arhiepiscopului Auxentie și alegerea arhiepiscopului Hrisostom Kiousis sau a continuat legăturile cu arhiepiscopul caterisit Auxentie sau pur și simplu s-au recunoscut pe sine ca autocefali și au pierdut contactul cu aceștia.

Indiferent de acestea, vest-europenii s-au îndepărtat curând de credință, mergând în sânul Ortodoxiei Mondiale și al ereziei Ecumeniste. În 1989, arhiepiscopul lor, Gabriel de Lisabona, împreună cu episcopii Tiago și Teodor, au apostat și s-au alăturat Mitropoliei ortodoxe ecumeniste și necanonice a Poloniei, o parte a Patriarhiei Ecumenice eretice. Așa au căzut portughezii. Aproximativ în același timp, episcopii italieni și parizieni Evloghie, Grigorie și Vigil au stabilit comuniunea cu biserica ortodoxă ucraineană necanonică, ecumenistă a Americii, care face parte, de asemenea, din Patriarhia Ecumenică eretică, urmând stabilirea comuniunii canonice cu Patriarhia Ecumenistă a Kievului în 1994. Documentele oficiale ale Sinodului de Milano, aflat acum sub „mitropolitul” Evloghie de Milano, din cel puțin acel moment au recunoscut Patriarhiile ecumeniste ale Ortodoxiei Mondiale drept biserici valabile și surori. În afară de activitățile ecumeniste cu romano-catolicii și pseudo-ortodocșii mondiali, ecumenismul Sinodului de Milano a ajuns în ultimul timp dincolo de ele, chiar și la monofiziți. Scrisoarea arhiepiscopului Evloghie din 2005 „Mesajul frățesc către toți episcopii bisericilor orientale [monofizite] și bizantine” atacă energic autoritatea Sinoadelor Ecumenice 2, 4, 5, 6 și 7, precum și Ortodoxia Sfântului Leo al Romei, recunoaște complet unitatea cu monofizitismul și denunță „lipsa de unitate de 15 secole în Biserica lui Hristos”, pe care o cere să fie restaurată prin unire imediată cu monofiziții.

Toate indică faptul că întâstătătorul Sinodului de Milano, Evloghie, este francmason, deoarece a încurajat unul dintre preoții săi să devină membru al Lojei. De asemenea, el nu are grijă de puritatea clerului, de vreme ce la rânduit pe episcopat pe cunoscutul activist homosexual, Giovanni Mapeli.

Datorită tuturor acestor lucruri precum și comuniunea sa de cândva cu grupul eretic cunoscut sub numele de Sinodul Rezistenților de sub mitropolitul Ciprian de Fili, nimeni nu poate considera pe bună dreptate Sinodul de Milano o opțiune pentru cei care caută Adevărata Ortodoxie, iar Sinodul de Milano se găsește pe bună dreptate pe acest site web alături de toți ceilalți eretici și schismatici ai „bisericilor surori”.

Mai multe pe această temă: