„Cum au văzut Prorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum au dogmatisit Părinţii, cum a primit Biserica, tot astfel credem noi şi învăţăm pre alţii”. — Synodikon-ul Ortodoxiei
„Adevărata Biserică Ortodoxă Sârbă” (STOC) a apărut în anii 1990, când trei călugări sârbi au plecat de la Mănăstirea Esfigmenu de pe Muntele Athos, o fortăreață a grecilor vechi-calendariști. Printre ei s-a numărat și Nemanja Stanković, care a luat mai târziu numele de Acachie. În 1996, părintele Acachie s-a întors în Serbia și a înființat o mănăstire pe muntele Fruška Gora, lângă Mănăstirea Nova Ravanica. Din 1996 până în 2011, Acachie și adepții săi au fost în comuniune cu ortodocșii vechi-calendariști din Grecia de sub Kallinikos, chiar dacă acea biserică provocase o schismă în acei ani. Apoi, părintele Acachie, simțindu-se nedreptățit de greci, s-a apropiat de așa-numita „Biserică Ortodoxă Rusă Adevărată” (RTOC), care ea însăși căzuse din har, rămânând în comuniune cu ciprianiții timp de șapte ani, iar RTOC a fost de acord să hirotonească doi episcopi (Acachie și Nectarie) pentru vechii-calendariști sârbi în august 2011. Astfel, STOC este plasată printre toate celelalte grupuri care au fost înghițite de erezia ciprianită.
Sinodul Tihoniților este o altă ramură a Bisericii Ruse din Străinătate, care a fost produsă ca o consecință a uniunii necanonice a mitropolitului Vitalie cu așa-numitul Sinod al Rezistenților sub conducerea mitropolitului Ciprian, care a introdus conceptul de ecumenism în eclesiologia vechilor calendariști greci. Aproape toată ierarhia mitropolitului Vitalie a ignorat această unire necanonică și a rămas parte a sinodului lui Vitalie, cu excepția câtorva care au înțeles că această unire era împotriva învățăturii și Canoanelor Bisericii și, prin urmare, însemna moarte duhovnicească.
Grupul de episcopi format în jurul și de către mitropolitul Antonie Orloff este o altă ramură al sinodului schismatic și eretic ROCOR-Vitalie. Sunt necanonici și lipsiți de Har pentru că au căzut în erezia Ecumenismului. După cum se știe, în 1983, Biserica Rusă din Străinătate a anatematizat erezia Ecumenismului. Cu toate acestea, mitropolitul Vitalie, în calitate de Întâistătător al Bisericii Ruse din Străinătate, și-a condus Sinodul în comuniune cu chiar ereticii pe care i-a anatematizat, intrând în comuniune cu mitropolitul Ciprian de Fili 11 ani mai târziu.
Sinodul mitropolitului Agathanghel a fost format la scurt timp după unirea nefericită a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR) cu Patriarhia Moscovei în anul 2007, prin asistența episcopului ciprianit Ambrozie de Methoni.
ROCOR-Vitalie se referă la acea parte a fostei ROCOR-unite care a mers după mitropolitul retras Vitalie (Ustinov) după ruptura sa cu ROCOR-Lavru în 2000 și care a respins cursul lor de comuniune cu Ortodoxia Mondială ecumenistă și cu Patriarhia sovietică a Moscovei.
După retragerea sa din episcopat, mitropolitul Vitalie „a revendicat”, împotriva regulilor Bisericii, conducerea ROCOR. El a făcut acest lucru sub stindardul încercării de a fi mai fidel Ortodoxiei, în numele salvării ei de la politicile ecumeniste ale mitropolitului Lavru. Acest lucru a fost extrem de ipocrit, deoarece cursul ecumenist al mitropolitului Lavru a fost același curs pe care l-a stabilit însuși mitropolitul Vitalie pentru ROCOR.